Poezii

David si Goliat

27.10.2012
Viorel C.

Iubiti frati veniti cu mine sa ne amintim
Sa vedem ce s-antimplat la Efes-Damim
Tabara lui Israel cu a ei osteni
Sta pe culmea unui deal langa filisteni.

Toti asteapta un semnal sa coboare-n vale
Dinspre filisteni s-aud sunete de zale.
Catre tabara lui Saul vine-un om inalt
Strigand cat il tine gura ca e Goliat din Gat.

Cu statura lui inalta de 3 metri si un pic
Imbracat cu multe zale pe picioare si ilic
Baga spaima-n orisicine indraznea sa-i iasa-n cale
Se-nvartea cu disperare blestemand din vale.

Avea zale si inele si un coif cat o caldare
Nimeni nu-ndraznea vreodata sa i se aseze-n cale.
Blestema pe Dumnezeu zi de zi de doua ori
Seara ca sa strice somnul, ziua ca sa dea fiori.

De vreo patruzeci de zile blestema fara-ncetare
Peste tabara lui Saul aducand rusine mare.
Insa Domnul se-ngrijeste si trimite-un tinerel
Cu credinta si nadejde ca sa lupte pentru el.

David, fiul lui Isai lasa turma sus pe munte
Si incearca intru totul de ai lui ca sa asculte
Grau prajit si paine coapta isi incarca in desaga
Iar din camara cu branza zece casuri pune-n graba.

Se coboara la ai lui ca sa duca de mancare
Si sa afle despre frati cum o duce fiecare.
Insa ce-i fu dat s-auda cand intra printre ai sai?!
Ca in tabara vecina stau pagani si oameni rai.

Printre ei un urias imbracat in solzi de-arama
Face glume si se-amuza si pe Dumnezeu blesteama
David luptator din fire, cum vazu pe filistean,
Se intoarce cu privirea si intreaba un ostean:

Spune-mi cine zici ca este netaiatul imprejur
Ce se crede-asa de tare si-mbracat fara cusur?
Astazi il voi nimici pe paganul de ateu
Ca voi ‘nainta in lupta in numele lui Dumnezeu.

Daca n-are legamant orice arma ar avea,
Astazi Domnul cel de sus il va da in mana mea!
Goliat inainteaza plin de sine si nervos
David , cu-a lui pietricele ce din rau atunci le-a scos.

Alerga cu nerabdare sa stea-n fata la pagan
Sa arate tuturora ca Iehova e stapan.
Pune-o piatra rotunjita in prastiuta de cioban
Si-o trimite drept in fruntea laudatului ostean.

Goliat purta degeaba arme, solzi si coiful lui
Caci David se-ncrezuse in Numele Domnului.
David ii taie capul si-l duce ca trofeu
Ca sa vada toata lumea ce mare e Dumnezeu.

David se baza in toate pe maretul Dumnezeu
Ce-a intrat in legamant cu Avraam si neamul sau.
Dragul meu, as vrea sa sti ca de esti sub legamant
Esti sub ocrotire sfanta cat traiesti pe-acest pamant!

Ba mai mult, Hristos ne-a adus noul legamant
Ce va trece pana-n ceruri depasind acest pamant.
Cine-n El se va increde si va arata iubire
Va umbla pe strazi de aur ca mireasa pentru mire.

Nu te teme sa infrunti tot ce ti se pare greu
Mergand cu toata credinta-n Numele lui Dumnezeu.
Ca si David prin credinta iesi la ‘naintare
Si-o sa primesti in ceruri o rasplata mare!


REVELAȚIE
De Viorel C.

1.
Într-o zi pe neașteptate vine-o rază de lumină
Se așează ca un abur peste ochii mei de tină.
Stau surprins și văd că-ndată se arată o minune
Toate-acestea se întâmplă fără-a fi răpit din lume.

Îndoielnic și speriat văd cum îngerii roiesc
Cum plutesc și zboară-n stoluri pe sub tronu-mpărătesc.
Îi vedem pe fiecare cum slujesc și dau onoare
Se întrec în slujba lor mii de ființe sclipitoare.

Fără o regizare strictă scrisă pe hârtie
Tot se derulează-n zare într-o sfântă armonie.
Și se simte-n toate pacea din altar,
Bucurie, imnuri și har după har.

O, ce minunat, ce bine e în cer,
Sunt clipe ‘nălțătoare ce-n veci de veci nu pier.
Dar oare pe pământ, aici în vechea humă
Găsește Domnul laude? Sau totu-i doar o glumă?

Când ochii și-I îndreaptă Divinul Creator
Spre perla cea albastră învăluită-n nor
Găsește slujitori ce-n dragoste-I dau slavă
Sau oameni ce aleargă spre Casa Lui in grabă?

2.
El se-ngriji de noi când soarta părea scrisă
Pe lemn cu suferință pierzarea fu învinsă
Ne-a arătat că poate să facă o schimbare
Să facă niște sfinți din noi, din fiecare.

Aici suntem doar umbra a ceea ce-i în cer
Și tot ce ne-nconjoară sunt lucruri care pier
Dar Domnul S-a-ngrijit și-a pus valoare-n noi
Ne-a dat nădejde sfântă în viața de apoi.

Și tot ce am văzut cu ochii de credință
Putem trăi aievea de fi-va pocăință
Căci Domnul a promis prin noul legământ
Că merge să gătească în cer locașul sfânt.

Mă rog ca din oștirea ce cântă ne-ncetat
Să nu lipsească nimeni din cei ce-au ascultat
Și să zburăm în stoluri spre locul cel promis
Căci Domnul nostru Isus, pe cruce a învins!

Multumire
De Viorel C.

Sub povara brumei albe
Cad pe camp frumoase salbe
Mii de frunze colorate
Ce curand vor fi uscate.

Vantul bate pe poteci
Imbibat de picuri reci
Iar pe cer trec nori greoi
Vine iarna peste noi.

De n-ar fi fost Dumnezeu
Sa te-ajute-n lucrul tau
Ce te-ai face frate draga
De acum o iarna-ntreaga.

Domnul toarna si azi mana
Si avem belsug de hrana
Pentru toate ce primim
Azi am vrea sa-I multumim!

Precum corbii au hranit
Pe Ilie in trecut
Domnul azi ne da de toate
Casa plina de bucate.

Doamne, Doamne-Ti multumim
Pentru harul Tau deplin
Pentru toate ce ne-ai dat
Fi marit si onorat!

Început de an şcolar
De Viorel C.

Afară miroase a toamnă
Iar soarele mai rece luminează
Vara, parcă a trecut în goană
Şi zilele, vizibil se scurtează.

Îmbrăcămintea cea de vară
De-acum aţi pus-o-ntr-un dulap
Mai repede se face seară
Şi ne trezim cu noaptea-n cap.

De-aş fi avut putere-n rugăciune
Ca şi Iosua bunoară
Te-aş fi rugat Prea Bunule Stăpâne,
Lungeşte această minunată vară!

Dar totuşi ştiu că Tu conduci
De ani şi ani a soarelui cărare
Te rog acum la fel să faci
Cu-aceştia mici, cu fiecare.

Apucă Tu cu mâna sfântă
Mânuţa lor în mâna Ta
Iar rugăciunile le-ascultă
Când înspre Tine se vor îndrepta.

Le dă inţelepciune să înveţe
Şi ascultare de părinţii lor
Din Cartea sfântă, dă-le Tu poveţe
Şi fă-i copiii Tăi pe viitor!